Ziua de vineri este poate cea mai iubită dintre zilele săptămânii. Și nici măcar nu e așa diferită de restul zilelor. Pentru cei care muncesc este încă o zi de muncă, pentru cei care nu muncesc oricum nu ar trebui să conteze atât de mult.
Și totuși ... Ce semnificație capătă ziua de vineri doar pentru că după terminarea programului obișnuit (de muncă, de școală, etc.) suntem "liberi"!
Pe mine în fiecare vineri mă încearcă o senzație tare plăcută de relaxare. E ca și cum mă dezmorțesc dintr-un somn adânc. Toată săptămâna mă simt obosită, parcă nu dorm destul, mă simt frecvent stresată sau neliniștită (în special când sunt la muncă). Ei, dar vineri ... ! Vineri după ce mă dezmeticesc din "somnul" din timpul săptămânii, simt că mi se înalță aripi, că mi se așterne în față un "covor" țesut din cele mai dulci momente.
Sfârșitul acestei săptămâni este pentru mine chiar un prilej de sărbătoare. La acest sfârșit de săptămână este aniversarea mamei mele. Petrecerea începe de mâine dimineață și ține până duminică seară. Ca un copil drăguț și iubăreț ce sunt eu, intenționez ca pentru "festinul" de mâine să pregătesc pâine (făcută sănătos și cu mare drag în casă). Și acum că am menționat mâncarea trebuie să spun că am reușit să fac aseară plăcinta (cu spanac și brânză) pe care îmi propusesem să o fac azi. Așadar, după ce m-am plâns că nu am timp m-am organizat totuși pentru o plăcințică.
Poate mâine o să încarc și poze cu plăcinta (și cu pâinea dacă o să arate comestibilă :p).
Să vă fie ziua de vineri ...
... dulce ...
... relaxantă ...
... un început pentru ce vreți voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu