Rev de Pov 10

Asteptam cu nerabdare aceasta revista. Faptul ca a trecut o luna fara sa pot citi minunatele povestiri a facut ca dorinta sa fie si mai mare.
Din pacate Stralucitoarea, iubita lui Motanov, a trebuit sa lase in urma una dintre cele 9 vieti. Mi-a parut tare rau cand am aflat vestea. Am stiut insa ca Motanov o va reintalni in vis, fapt ce a sporit dorinta mea de a pune mana pe revista.
Astazi am deschis cutia postala si acolo ma astepta plicul cel mare. Nu mai primesc astfel de plicuri mari din alta parte, dar azi am cautat in fuga expeditorul ca sa ma asigur ca nu ma amagesc. Ciudat este ca abia apoi am realizat ca nu imi aduc aminte ca plicurile de dinainte sa fi avut trecut expeditorul.
Asadar, iata ca am citit serialul mov al acestui numar. A fost la fel de frumos ca intotdeauna. Dar a stat undeva o apasare ca eu pe Stralucitoarea nu o voi mai cunoaste decat in visele lui Motanov. Intrucat am avut si eu pierderile mele de persoane dragi, care nu aveau 9 vieti si nici nu le puteam reintalni in vis dupa placul meu vreau sa ii spun lui Motanov ca imi pare rau pentru pierderea lui, dar si ca ma bucur pentru noua lui viata visata cu Stralucitoarea. Ii urez ... La cat mai multe vise minunate!

Dragoste adevărată

Nu înţeleg exprimarea aceasta - "dragoste adevărată"! Ori este dragoste, ori nu este. Nu există dragoste adevărată şi dragoste neadevărată ... Ori nu înţeleg eu!

Cum reușiți, măi femei?

Sunt în plină alergătură de sezon, dar nu pentru sezon ... Adică am o mulțime de treburi de făcut, lucruri de cumpărat, oameni de văzut, etc. ... Pentru sărbători nici nu am început să mă pregătesc de pe acum. [Mint ... am reușit să fac curat într-o treime de casă sâmbătă, dar deja nu se mai cunoaște ... deci nu se pune!]. În consecință mă simt copleșită ... nu reușesc să împac și capra și varza. Și mă gândesc din nou (căci m-am mai gândit de multe ori până acum) cum reușesc alte femei? 

Cum reușește mama să se trezească dimineața la 5-6, să stea liniștită să își bea cafeaua, să dea cu mopul prin casă, sa meargă la muncă, să facă piața, să facă ceva de mâncare sau curat mai temeinic prin casă și apoi să meargă la gimnastică, să stea puțin pe net, să citească și abia apoi să se culce? Numai făcând această înșiruire aici (care este chiar incompletă pentru unele zile) eu am obosit.

Eu abia mă trezesc dimineața să ajung la muncă, stau la muncă 8 ore, mă opresc să cumpăr câte ceva, ajung acasă și nu reușesc să fac decât ceva de mâncare sau să strâng puțin prin casă și apoi deja mă simt pleoștită și alunec moale pe canapea sau fotoliu ... și deschid fie televizorul fie calculatorul ... și stau toropită până simt că nu este chiar prea devreme să mă întind să dorm. Am și zile mai pline, mult mai pline (ca astea din ultima vreme) ... dar după câteva zile încărcate devin nervoasă, hiper-obosită și mega-dornică să stau și atât!

Și eu nu am prezentat decât cazul mamei dintre femeile care reușesc, dar sunt atâtea. Femei care au copil/copii și fac și curat, mâncare, muncă etc. Ba chiar există femei care au două locuri de muncă ca să asigure familiei ce are nevoie și tot reușesc să facă tot ce e nevoie. Să nu mai spun că sunt cele care reușesc și să arate mereu impecabil (cu părul mereu vopsit și aranjat, cu unghiile îngrijite, cu hainele asortate etc.)

Deci mai întreb înca o dată ...

Cum reușiti, măi femei?

Care este ingredientul secret pe care eu nu l-am descoperit?

Sursa foto: pinterest.com

De ziua ta, dragă România ...

La mulţi ani, România! Îţi doresc să fii o Românie frumoasă, bogată şi generoasă în continuare! Îţi doresc să calce pe pământul tău oameni care ştiu să te aprecieze la adevărata ta valoare! Să ai parte de oameni care încă speră şi încearcă să îţi păstreze farmecul!

Eu sunt mândră că sunt româncă! 

Şi îţi promit dragă ţară că nu o să îmi las optimismul furat de cei care şi-au pierdut speranţa că lucrurile pot merge spre bine. 

Promit că o să am grijă să cunosc şi să respect din frumoasele tradiţii şi obiceiuri ale noastre, ale românilor. 

Promit că o să am grijă să gătesc din bucatele tradiţionale alese, că o să mai fac din când în când câte o pâine în casă chiar dacă nu o pot face pe vatră, că o să fac câte un cozonac de Crăciun ca să miroasă în casă a cel mai pufos desert şi că, atunci când voi avea copii, voi face pentru ei scovergi, gogoşi, papanaşi şi alte bunătăţi. 

Sursa foto: www.google.ro

Promit să te iubesc mereu şi să nu te părăsesc fără motive bine întemeiate şi niciodată definitiv.

Promit să merg în continuare la vot chiar dacă încă mulţi ani de acum încolo nu o să am de ales decât dintre rele mai mici sau mai mari.

Promit să nu uit graiul românesc şi să încerc să scriu şi să vorbesc corect. Promit să folosesc în textele scrise la calculator diacritice şi să pun cratimele unde trebuie. 

Promit să încerc să îmi folosesc abilităţile şi cunoştinţele să înfrumuseţez viaţa unui număr cât de mic de români.

Promit să îmi respect neamul românesc, dar şi pe cei care sunt de alte naţionalităţi/etnii şi au ales să îşi ducă viaţa pe meleaguri româneşti.

Promit să vorbesc frumos despre tine când alţii te defăimează. Şi iartă-i pe cei ce te vorbesc de rău căci tu nu ai vină că nu te păstrăm curată, că îţi distrugem sau îţi vindem bogăţiile şi că nu îţi înţelegem naturaleţea.

Şi poate ar fi multe altele de promis, dar nu vreau să îmi asum mai multe decât pot duce acum.

Să fii fericită draga mea România, căci suntem totuşi mulţi în ţara asta care te iubim şi te respectăm şi sunt mulţi din alte ţări care îţi doresc toate cele bune!

Sursa video: www.youtube.com

 

Nud în natura moartă (sau vie?)

Aș vrea să îmi explice cineva de ce se dezbracă natura toamna, înainte de a intra în frigul iernii? Copacilor nu le e frig? Își lasă întreaga podoabă de frunze și fructe să coboare alene și să acopere pământul ... Oare pământului îi e frig? De-aia îl învelesc copacii cu frunze? Ce știu copacii în plus față de noi? Oare copacii vor să pozeze nud iarna? Sau așteaptă zăpada ca pe un veșmânt nou, dar mereu nestatornic? Am găsit aceată fotografie minunată pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Mie cu siguranță mi-a pornit motorul imaginației către niște către niște cărări îndepărtate de drumurile bătute de noi în banalul cotidian.

Azi, mergând spre muncă, am trecut chiar pe sub o ploaie de frunză. Mi s-a părut minunat! Parcă eram cumva despărțită de restul lumii de pe trotuar, stând lângă copacul falnic care se dezbrăca fără inhibiții chiar deasupra mea ... 

Am uitat să mă laud că am primit Rev de Pov numărul 8. Mare mi-a fost surpriza și bucuria să văd o dedicație de Motanov pe pagina cu povestirea lui. Motanul meu a fost puțin cam gelos cred, așadar s-a așezat cu nesimțire pe revistă înainte să apuc să citesc povestirea. Am reușit să ajung la pace cu el cam greu. Cappuccino nu este un motan obișnuit cu socializarea în cadrul speciei sale. În mod normal vorbește doar cu oamenii, în principiu pentru că el consideră că animalele nu sunt suficient de deștepte. Descoperirea lui recentă că există și alte pisici care gândesc (și nu doar gândesc ci sunt chiar talentate la scris) l-a dat peste cap. Cert este că mi-a plăcut foarte mult (ca de obicei!) și îmi face poftă de mai mult (ba chiar îmi face poftă să mă apuc și de scris niște povestiri - nu aș vrea să vă spun ce titluri și subiecte nebune îmi trec prin minte).

Sursa foto: Portofoliu Igor Zenin, http://izenin.redbubble.com

Sursa video: www.youtube.com

Ce de-a doua fotografie este proprie și astfel vi-l prezint și pe Cappuccino ...