Maitreyi și Mircea - o dragoste mare, profundă, neînțeleasă și plină de lașitate! (Poate sunt dură folosind termenul de lașitate, dar mi-e greu să înțeleg altfel de ce o iubire așa puternică a rămas "netrăită" cu totul)
Am terminat de citit două cărți atât de legate una de cealaltă, atât de apropiate și totuși atât de depărtate. Este vorba despre "Maitreyi" a lui Mircea Eliade și "Dragostea nu moare" scrisă de Maitreyi Devi.
Cartea lui Eliade m-a atins atât de mult că nu știu cum pot găsi exprimarea potrivită în cuvinte. Am simțit atâtea citind că m-a durut și mai tare "finalul" poveștii de dragoste. M-a șocat, cel mai puternic, lașitatea. Poate nu spun bine lașitate, poate e altceva. Dar așteptam să văd cum iubirea îi dă forță să treacă peste orice obstacole, îl ajută să se "întoarcă" acolo unde este rostul lui (alături de Maitreyi, în viziunea mea).
Poate sunt încă prea romantică. Poate sunt prea tânără ca să înțeleg lucrurile cum ar trebui!
Așa că încep să citesc "Dragostea nu moare", replica scrisă de Maitreyi Devi la romanul lui Eliade. Așteptările mele sunt mari, doresc lămuriri suplimentare. Sunt convinsă că Maitreyi îmi va spune, ne va spune, de ce nu și-au împlinit dragostea. Surpriză! Maitreyi nu a înțeles nici ea cum de nu și-au trăit iubirea. Ba, mai mult decât atât, ea încearcă în nenumărate rânduri să descalifice purtarea lui Mircea, să arunce vina în "grădina" lui. Își găsește un confort într-o dragoste [poate mai banală], alături de soțul ales de familie! Iar după 40 de ani descoperă că are încă mult prea vie amintirea dragostei din tinerețe, amintirea lui Mircea! Degeaba descoperă cu încântare că DRAGOSTEA NU MOARE!
Mintea mea sau sufletul meu strigă: "Degeaba trăiește dragostea în tine dacă tu nu o trăiești pe ea!"
Am spus că îmi e drag Mircea Eliade sau, mai degrabă, că îmi sunt dragi scrierile lui într-o postare anterioară. Dar sunt tristă să descopăr că pentru opere atât de minunate, atâtea câte a lăsat în urma lui, Mircea Eliade și-a sacrificat REALUL pentru a trăi în FANTASTIC.
"The greatest thing you'll ever learn is just to love and be loved in return"
Aceasta este melodia din deschidere a filmului "Moulin Rouge". Cuvintele de mai sus exprimă cel mai bine ce cred eu despre dragoste, iar acest film este înfățișarea cea mai clară care mi-a venit în minte acum în ce privește dragostea care întâmpină orice obstacol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu