29 nov. 2012

Nud în natura moartă (sau vie?)

Aș vrea să îmi explice cineva de ce se dezbracă natura toamna, înainte de a intra în frigul iernii? Copacilor nu le e frig? Își lasă întreaga podoabă de frunze și fructe să coboare alene și să acopere pământul ... Oare pământului îi e frig? De-aia îl învelesc copacii cu frunze? Ce știu copacii în plus față de noi? Oare copacii vor să pozeze nud iarna? Sau așteaptă zăpada ca pe un veșmânt nou, dar mereu nestatornic? Am găsit aceată fotografie minunată pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Mie cu siguranță mi-a pornit motorul imaginației către niște către niște cărări îndepărtate de drumurile bătute de noi în banalul cotidian.


Azi, mergând spre muncă, am trecut chiar pe sub o ploaie de frunză. Mi s-a părut minunat! Parcă eram cumva despărțită de restul lumii de pe trotuar, stând lângă copacul falnic care se dezbrăca fără inhibiții chiar deasupra mea ... 


Am uitat să mă laud că am primit Rev de Pov numărul 8. Mare mi-a fost surpriza și bucuria să văd o dedicație de Motanov pe pagina cu povestirea lui. Motanul meu a fost puțin cam gelos cred, așadar s-a așezat cu nesimțire pe revistă înainte să apuc să citesc povestirea. Am reușit să ajung la pace cu el cam greu. Cappuccino nu este un motan obișnuit cu socializarea în cadrul speciei sale. În mod normal vorbește doar cu oamenii, în principiu pentru că el consideră că animalele nu sunt suficient de deștepte. Descoperirea lui recentă că există și alte pisici care gândesc (și nu doar gândesc ci sunt chiar talentate la scris) l-a dat peste cap. Cert este că mi-a plăcut foarte mult (ca de obicei!) și îmi face poftă de mai mult (ba chiar îmi face poftă să mă apuc și de scris niște povestiri - nu aș vrea să vă spun ce titluri și subiecte nebune îmi trec prin minte).


Sursa foto: Portofoliu Igor Zenin, http://izenin.redbubble.com
Sursa video: www.youtube.com
Ce de-a doua fotografie este proprie și astfel vi-l prezint și pe Cappuccino ...

27 nov. 2012

Colindăm, colindăm ... iarna!

Voi cum așteptați Crăciunul?

Eu sunt de-a dreptul nerăbdătoare. E sărbătoarea mea favorită și iarna este anotimpul meu preferat (doar dacă este multă, multă zăpadă).
Așadar să vă povestesc cum mă pregătesc eu de sărbătorile iernii.
În primul rând, ascult radioul lui Moș Crăciun, doar-doar le scapă vreo melodie de iarnă cu clopoței și zurgălăi. [Până acum nu le-a scăpat nici măcar una și ascult cu intensitate de vreo săptămână :)].
Mă gândesc cum să îmi ornez casa astfel încât să fie mai caldă, mai luminoasă și mai aromată. Și când vorbesc de ornat nu mă gândesc doar la decorațiuni. Mă gândesc și la bunătăți de iarnă, cum ar fi portocalele ... și merele ... și scorțișoara ... și cutii cu ciocolată caldă instant ... și cutii cu ceaiuri aromate ... Am văzut în ultimele zile o reclamă la televizor în care arată cum sunt împodobite diverse (case, mașini, căsuța câinelui) cu luminițe și apoi se aprind toate. Reacția mea în timp ce se aprind luminițele este "Uaaauuu!! Vreau și eu așa luminițe! Ce frumos!!!" și multe alte exclamații de genul acesta. Să nu mai spun că dacă mai sunt cu cineva mai am diverse "Ia uite!" de parcă numai eu aș fi atrasă de ce văd acolo :)). Nu mai știam la ce era reclama, dar am căutat un pic pe internet și am reușit să dau peste ea, așa că o pun aici să vă uitați și voi.



Sursa video: www.youtube.com

Acum o săptămână și puțin, vineri, când am ieșit afară din casă mirosea așa frumos afară ... a iarnă! Mi s-a părut minunat mirosul ăla de frig și de aer proaspăt. Trebuie să spun că de atunci am intrat (prematur) în emoțiile sărbătorilor de iarnă.
Vouă nu vă e dor de colinde? Mie îmi e tare dor de colinde, nu numai să le ascult, dar să le cânt. Mi-e dor de copilărie, când mergeam cu prieteni din ușă în ușă și ne bucuram când colindele aduse de noi în pragul ușilor aduceau zâmbete pe buze și bucurie sinceră (inclusiv nouă dacă primeam și o răsplată :) ). 
Anul trecut am făcut cozonac cu iubitul meu și abia așteptăm să ne luptăm iar cu aluatul de cozonac ca să ne miroasă apoi casa frumos și dulce. Să nu mai spun de sarmale și alte bunătăți tradiționale românești. Scriind aici mi-am adus aminte de borcanele mele cu murături și mă gândesc că aș putea să mă bucur de ele și mai devreme. 
Și abia aștept...
 ... să luăm bradul și să îl împodobim cu globuri și beteală!
... să mergem la cumpărături să luăm diverse ca să pregătim mici cadouri de sărbătoare pentru cei dragi!
... să ne facem planuri de petrecere a Crăciunului și a Revelionului!
Să vă mai spun ceva! Mie îmi plac joculețe, dar nu mă joc decât uneori. Și ce credeți că făceam eu aseară în loc să dorm. Îmi descărcam jocuri noi pe telefon cu tematică de sărbători ... și aplicații cu sunete de apel și mesaje. Fundalul pentru desktop la muncă deja e pregătit pentru iarnă (pun imaginea mai jos).


Sursa foto: freehdwallpaper.co

Aștept să îmi povestiți cum vă pregătiți voi de sărbători! La ce vă fuge gândul prima și prima oară (în afară de cadouri :p)?





23 nov. 2012

Motanov Motanul Mov

Scriind acest titlu mă gândeam la postarea cu pisicile albastre și roșii. Dar dacă acele pisici erau inventate, Motanov este cât se poate de real și de imaginar în același timp.
Motanov Motanul Mov este un nou prieten de-al meu. Ne distrăm aproape în fiecare zi pe Facebook făcând antrenamente de imaginație. [Asta pentru că mă tot plângeam că nu sunt prea talentată la nimic din ce mi-aș dori.] Acum nu mă mai plâng și nici nu mai cer talent, dar vreau să îmi folosesc imaginația și creativitatea. Cred că Motanov mă ajută destul de mult să renunț la temeri și inhibiții. Nu prea postam pe profilul meu de Facebook lucruri pe care le gândeam fiindcă se pare că îmi păsa prea mult de părerea celorlalți despre mine. Acum nu pot spune că nu mă mai interesează, dar vreau ca părerea pe care și-o fac oamenii despre mine să fie cât mai apropiată de cum sunt eu în realitate. Iar dacă eu nu (mă) exprim bine (pe mine) cum ar putea oamenii să mă cunoască? 
M-am și abonat la Revista de Povestiri, în care își bagă coada și Motanov. Am descoperit întâmplător Rev de Pov. Umblam pe blogurile altora ... Din blog în blog am ajuns la site-ul Rev de Pov (www.revistadepovestiri.ro). M-am îndragostit imediat de idee și m-am abonat la Newsletter (mă bucur de fiecare dată când primesc scrisoarea lui Motanov și mă gândesc serios să îi scriu și eu!). Am găsit trimiterile către Facebook și am ajuns rapid la profilul lui Motanov. Trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că Motanov m-a convins imediat că vreau revista și vreau să particip la antrenamente de fiecare dată când am ocazia. Așadar am revenit pe site-ul Rev de Pov în mai puțin de o oră de când intrasem prima oară și am ajuns rapid în Butic. Acolo - surpriză! - am realizat că nu ma pot abona chiar așa ușor (nu se poate plăti online cu cardul și trebuie să recunosc că eram destul de obișnuită cu asta deja), dar am văzut că îmi pot face cont PayPal. Nu prea știam eu cum stă treaba cu acest cont de PayPal, dar evident că am găsit un articol frumos, clar, concis, scurt și la obiect care m-a lămurit. Când am realizat că trebuie să aștept cel puțin o zi până să se activeze contul îmi venea să plâng (ERA VINERI!!!). Au fost niște zile chinuitoare pentru mine zilele acelui weekend. Am tot dat târcoale site-ului, paginii de Facebook și profilului lui Motanov în acele câteva zile și am adulmecat minunăția a ceea ce urma să primesc. Când în cele din urma am avut contul creat și utilizabil am revenit frecându-mi palmele și am comandat imediat pachetul cu numerele tipărite până atunci (adică de la 1 la 7) și am făcut și abonament. Mi-am luat și insigne cu mutra lui Motanov căci nu am putut rezista tentației. Una dintre aceste insigne am făcut-o deja cadou prietenei mele dragi, iubitoare mare de pisici, ca pe un teaser până îl voi prezenta pe Motanov (Cred că va fi dragoste la prima vedere - pentru ea, că Motanov o are pe Kitty Strălucitoarea). O a doua insignă a devenit o jucărie preferată pentru motanul meu (de fapt, încă mă întreb dacă nu cumva o atacă din gelozie că mi-am luat încă un motan). Pe cea de-a treia încă mă gândesc cum să o port, dar până una alta în fiecare dimineață și în fiecare seară o privesc stând pe servantă, observ figura serioasă și pedantă a lui Motanov care parcă îmi spune fie "Treci la treaba!", fie "Treci la culcare odată!". 
De curând Revista de Povestiri a lansat numărul 8 și trebuie să spun ca aștept cu nerăbdare să primesc noua serie de expuneri de creativitate.
[Când e vorba de lansările Rev de Pov iar îmi e ciudă că nu sunt în București, căci sunt așa niște evenimente ... diferite și deosebite. Cred că Motanov va trebui să se gândească serios să mute din când în când aceste evenimente și în alte orașe!]

Dacă v-am făcut curioși, vă invit să vizitați următoarele:
- Site-ul revistei: http://www.revistadepovestiri.ro/
- Pagina de Facebook a revistei: https://www.facebook.com/RevistadePovestiri?fref=ts
- Profilul de Facebook al lui Motanov: https://www.facebook.com/motanov
- Articol publicat de echipa IQads: http://www.iqads.ro/a_24640

Și bineînțeles că nu pot să închei fără să vi-l prezint (măcar printr-o poză) pe Motanov!


2 nov. 2012

Lumina redirecționată în Univers

Dragii mei, de ieri mă tot gândesc la Dumnezeu, creștini și "neo-creștini" (cum mi se pare mie că ar trebui să le spun - ceea ce nu înseamnă neapărat că sunt în vreun fel creștini). 
Neo-creștinii sunt, după părerea mea, acei oameni din zilele noastre, care cred că e suficient să te rogi la Dumnezeu și te va asculta, care nu țin cont de nici măcar o rigoare dintre cele impuse de Biserică (precum postul, mersul la biserică pentru slujbe etc.), care cred că împărtășania și spovedania nu au o valaore reală în fața lui Dumnezeu.
Trebuie să spun încă de la început că nu împărtășesc aceleași idei și credințe (dacă le pot numi așa) cu această categorie. Cu toate astea nu am mai fost la o slujbă în biserică de ani de zile, nu țin minte când m-am spovedit și m-am împărtășit ultima oară și nu țin toate posturile. Dar nici nu mă consider "un bun creștin". Sunt însă un om care nu pune la îndoială existența lui Dumnezeu, care nu contestă pogorârea lui Iisus din ceruri și întruparea sa ca om.
Pentru mine apropierea de Dumnezeu este strâns legată și de aceste dogme și reguli impuse de către Biserică. Eu cred că atâta vreme cât nu le respectăm, pentru că avem impresia că nu sunt relevante, nu avem o legătură reală cu Dumnezeu. Și trebuie să recunosc că mă deranjează acești neo-creștini care cred că totul constă în a fi optimist, a avea gânduri bune și a te lăsa ghidat de către vorbele adresate ție de către Dumnezeu. 
Ca să îți vorbească Dumnezeu trebuie să știi să asculți!
Rețelele sociale, media, e-mailul sunt niște instrumente extraordinare pentru ca persoanele din categoria neo-creștinilor să propage informații cel puțin ciudate. Am citit ieri la o postare următorul comentariu: "Dumnezeu va redirecționa Lumina transmisă către tine acolo unde este mai multă nevoie în Univers." Adică cum? Dumnezeu este un fel de canal prin care trece Lumina și se duce de la tine la un altul? Îl folosești ca pe o setare a telefonului de redirecționare a apelului telefonic? Sau eu nu pricep ce înseamnă propoziția de mai sus, sau această propoziție nu are de fapt nici cea mai mică legătură cu Dumnezeu și cu Lumina.
Există lume care, mai nou, merge la biserică pentru a se încărca cu energii pozitive. Există tot mai mulți oameni care "vorbesc cu Dumnezeu" și pot astfel să schimbe vieți omenești. Mirajul pe care ni-l creează filmele, reclamele, muzica și altele ne dezvăluie o lume în care nu mai încercăm să ne lăsăm "în voia Domnului" ci ne transformăm pe noi în Dumnezeu însuși. Avem iluzia puterii, a controlului asupra tuturor acțiunilor pe care le întreprindem și a tuturor experiențelor pe care le trăim.
Trăim cu visuri "hollywoodiene" căutând cu tot mai multă ardoare bărbatul/femeia perfect(ă), clădind vile și alergând cu disperare după tot ceea ce înseamnă confort fizic, material, tangibil și intangibil. Vrem ultima generație de telefon, vrem espressor acasă astfel încât să apăsăm doar un buton pentru cafea și să nu mai trebuiască să punem ibricul pe foc, să adăugăm cafea și stăm să o păzim să nu dea în foc, vrem calculatoare ultraperformante care să facă eventual treaba pentru noi, citim cărțile electronic că în mână este greu să ținem o carte și să dăm paginile, nu mai vrem să circulăm fără mașină personală etc. Vorbesc la plural pentru că și eu aleg unele dintre aceste elemente de confort. Dar sunt persoane care cred că să îți plimbi copiii cu autobuzul și nu cu mașina este o mare problemă, care nu își aduc aminte că atunci când eram noi copii, ne plimbau părinții și bunicii pe jos, cu autobuzul sau cum nimereau. Dar nu aveau mașini și nici bani să dea pe taxiuri. Au uitat că noi nu aveam propriu-zis bone când părinții erau la muncă, ci stăteam cu câte o rudă, sau o femeie care nu venea acasă la tine ci îngrijea cel puțin 3 copii odată la ea acasă și îi plimba în șir indian prin piață, în timp ce mișca cu repeziciune din andrele împletind un fular.
Apelez frecvent la site-uri care să mă îndrume când vine vorba de obiceiuri și reguli impuse de Biserică, precum www.crestinortodox.ro, în loc să merg la biserică să vorbesc cu un preot. Dar pentru mine astea nu sunt un substitut al bisericii. Nu cred că poți boteza un copil fără să fii prezent în biserică și fără să cauți să înțelegi ce angajament spiritual îți iei față de acel copil. Nu cred în căsătorie, dacă aceasta nu se face în fața Domnului. Căci mai presus de toate, eu vreau ca partenerului meu să îi fiu "jumătate", în sensul în care noi să alcătuim o singură unitate. "Unirea deplină între un bărbat și o femeie, corespunzând unei iubiri desăvârșite, e netrecătoare. Căci fiecare a găsit în celălalt nu un obiect, ale cărui posibilități de satisfacere sunt limitate și care se ascunde ca persoană atunci când e tratat ca un obiect, ci o persoană inepuizabilă și veșnic nouă în capacitatea și imaginația ei de autodăruire." ("Căsătoria ca o legătură naturală pe viață între un bărbat și o femeie" - pr.prof. Dumitru Staniloaie, www.crestinortodox.ro).
Până la acest moment al lecturării probabil că în mintea câtorva deja au apărut "cârcotelile" de genul "preoții sunt corupți", "nici preoții nu mai respectă regulile" etc. Ceea ce este foarte adevărat! Dar la fel de adevărat este că nu putem generaliza. În această lume, în care răul este atât de prezent în viața de zi cu zi, în care numărul tentațiilor crește de la o zi la alta cu o rată surprinzătoare, trebuie să ne aducem aminte că și preoții sunt oameni. Și preoții pot greși, preoții pot și ei să fie ispitiți, pot să facă greșeli enorme, pot să se îndepărteze de la calea cea dreaptă.
Pentru toți cei care au o dubii cu privire la creștinism, la scrierile din Biblie, la viața lui Iisus pe pământ, le sugerez să nu se lase totuși așa de ușor "cumpărați" de comentarii acide pe baza unor scurte citate din Biblie. Citiți Biblia cu atenție, cugetați la ce scrie acolo, căutați să înțelegeți tâlcul diferitelor povestiri. Dacă și atunci aveți dubii, încercați să obțineți lămuriri din partea oamenilor Bisericii. Nu vă lăsați păcăliți de acei câțiva, care pretind că Biblia este plină de idei pe care Biserica nu le dezvăluie, care se folosesc de citate scurte pentru a își prezenta ipoteza. Dacă veți citi din Biblie veți descoperi că și Diavolul într-o încercare de a îl "păcăli" pe Iisus, citează din spusele Domnului, dar numai o parte, astfel încât sensul inițial să se piardă.
Cred că e mai bine să nu fii creștin, decât să fii un "creștin modern" sau "neo-creștin". Mai bine nu te rogi deloc, decât să te rogi pe fugă și fără un gând real îndreptat spre Dumnezeu. Mai bine să nu te închini când treci pe lângă biserici, decât să faci crucea așa cum se nimerește și eventual strâmb. Mai bine să nu postești, decât să ții post pentru simplul fapt că te face să fii mândru de tine.
Să vă întrebați dacă mai știți Crezul. Căci orice fel de creștin ar trebui să cunoască Crezul. Nu să îl știe neapărat ca pe o poezie, dar să știe care este Crezul atunci când îl aude, să știe ce urmează după câte o secvență, să știe când s-a terminat Crezul.
Nu este cazul să vă gândiți că Dumnezeu redirecționează Lumină prin Univers. Dumnezeu este Lumină, Dumnezeu este Tatăl tuturor, Dumnezeu este Făcătorul. Noi nu avem putere, noi putem să avem credință în Dumnezeu, putem să ne trăim viața corect și să sperăm că Dumnezeu o să ne dea puterea de care avem nevoie.

1 nov. 2012

Stare de trezie

Nu am mai postat nimic de mult. Nu am avut timp pentru că în ultima vreme am avut mai mult timp și mai multe persoane în jur cu care să conversez. Până să apuc să îmi adun niște idei laolaltă și să povestesc aici câte ceva vorbeam despre altele și aveam noi idei și gânduri. Și tot așa ... :)

Ma simt foarte plină de viață în ultima vreme cu toate că sunt mai obosită. Am dormit mai puțin în ultimele zile, mă trezesc destul de obosită dimineața, dar mi-e gândul numai la fel de fel de distracții și lucruri pe care vreau să le fac.
Îmi vine să sar, să cânt, să dansez și să fac multe altele! Și o să le fac! Pe toate! [Cu toate că acum mi-e foarte somn și mă gândesc la un pat mare, cu perne pufoase și o păturică călduroasă.]

Pe scurt ce am făcut în ultima vreme:
- o prăjitură cu numele de "prăjitură deșteaptă" (a ieșit foarte delicioasă; eu am adăugat față de rețeta originală fructe de pădure);



- mi-am vizitat o foarte bună prietenă și am depănat amintiri și am inventariat ultimele noutăți;
- am fost la "shopping" (lucru care mă obosește teribil - motiv pentru care ulterior am ieșit la cafea dulce cu draga mea prietenă);
- am ieșit la dans;
- m-am întâlnit cu alți prieteni dragi și nevăzuți de mult;
- am mers la film;
-bineînteles că nu pot lăsa în afara listei faptul că am fost la muncă (poate nu este dintre favoritele mele, dar îmi asigură și veniturile și timpul ca să pot face lucruri care îmi plac).

Cam atât pentru acum! Poate cât de curând îmi revine dorința de a povesti mai multe în scris.

Vă pup!